:: Retim ::

	Despre noi
	>> Istoric
	Strategie si dezvoltare
	Investitii si dotari
	Licenta si certificare
	Conducere
	Premii
	Galerie foto

Companie

Istoric

RETIM Ecologic Service SA – continuarea unei vechi tradiţii

Salubrizarea în secolul XIX

Timişoara era, la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului XIX, unul dintre cele mai dezvoltate centre urbane ale Transilvaniei. Noi intreprinderi, ateliere meşteşugăreşti, apăreau într-un ritm accelerat, iar populaţia creştea an de an. Extinderea, în spaţiul oraşului, a vieţii industriale, comerciale şi casnice reclama tot mai insistent mijloace adecvate pentru colectarea şi transportul gunoiului menajer, impunând edililor probleme a căror soluţionare se cerea urgentată, cu atât mai mult cu cât mijloacele de transport a gunoiului menajer de până atunci se dovedeau din ce în ce mai necorespunzătoare.

Activitatea de salubrizare s-a desfăşurat în Timişoara încă de la începutul dezvoltării economice şi sociale a fostei cetăţi. În acele timpuri salubrizarea se efectua prin intermediul căruţaşilor particulari, de cel puţin două ori pe săptămână. Colectarea se efectua din bidoane sau găleţi, care erau dotate obligatoriu cu capac şi care erau scoase în stradă şi golite în căruţe de către proprietari, la auzul semnalului sonor al trecerii acestora. Gunoiul stradal, care rezulta din măturatul trotuarelor şi a străzilor, şi care cădea în sarcina proprietarilor, era transportat cu cărucioare de mână şi depozitat în amplasamente bine stabilite, de unde, mai apoi, era încărcat în căruţe şi transportat pentru depozitare. Pentru această activitate erau arondate un număr de 24 căruţe, a căror activitate era achitată de către municipalitate din taxele colectate de la proprietari.

Am început în prima jumătate a secolului XX

Ca unitate economică de sine stătătoare, salubritatea s-a înfiinţat în anul 1911, funcţionând ca un serviciu comunal până în luna octombrie 1938, dată la care, în baza Legii pentru organizarea exploatărilor comunale din 7 mai 1938, a trecut în cadrul intreprinderii, odată cu hornăritul, care se făcea de către meseriaşi particulari.

Prima sursă biografică apare după trecerea acestei activităţi la Primăria oraşului, odată cu apariţia „Regulamentului de colectare şi transport a gunoiului menajer pe raza oraşului Timişoara“, care a fost supus aprobării Consiliului de conducere al Primăriei în şedinţa din 27 februarie 1911. Acest regulament se referea la aria construită în zonele de locuinţe din Fabric, Iosefin şi Elisabetin, de unde gunoiul menajer se colecta şi se transporta cel puţin la două zile. Prin gunoi menajer se înţelegea gunoiul rezultat din măturatul locuinţelor, curţilor, cenuşă, rumeguş, etc. Gunoiul se păstra în mod obligatoriu sub capac şi era scos şi golit în căruţă la auzul semnalului sonor, ca şi până la apariţia regulamentului.

Taxa pentru transportul şi colectarea gunoiului menajer se aplica tuturor cetăţenilor, indiferent dacă gunoiul se transporta cu mijloace proprii, fiind stabilită la nivelul de 0,5% din venitul chiriei brute. Taxele pentru gunoi erau percepute de la proprietarii de imobile de către Secţia financiară a oraşului şi erau vărsate sub formă de taxe comunale, iar proprietarii de imobile încasau banii de la chiriaşi. Odată cu introducerea Regulamentului mai sus amintit s-a asigurat colectarea şi transportul gunoiului menajer de la 5.530 case, transportul efectuându-se cu un parc redus de mijloace, respectiv 15 căruţe. Anual se colecta şi transporta la rampele de gunoi o cantitate de aproximativ 15.000 mc gunoi menajer. Tot în această perioadă salubritatea, pe lângă colectarea şi transportul gunoiului menajer, şi-a extins sfera de activitate, preluând şi măturatul şi stropitul străzilor de pe raza oraşului.

Apare Regia – I.T.A.S.

La 7 mai 1938 a apărut „Legea pentru organizarea exploatării comunale“ în baza căreia, prin cedare de atribuţii ale Consiliului Orăşenesc, s-au înfiinţat în Timişoara trei regii publice comerciale: Intreprinderea Electromecanica, Stabilimente economice şi Intreprinderea pentru alimentarea cu apă, canalizare, hornărit şi salubritate (I.T.A.S.).

Aceasta din urmă avea următoarele secţii: Secţia de distribuţie a apei potabile, cu o uzină de apă potabilă şi una de apă industrială şi cu reţelele aferente; Secţia de canal, cu întreaga reţea din oraş şi cu staţia de pompare de lângă Podul Modoş; Secţia de salubritate, care se preocupa de întreţinerea curăţeniei şi de transportul gunoiului menajer, la acesta din urmă trecând cu începere din anul 1941 şi activitatea de măturat, curăţat şi stropit a străzilor. Odată cu preluarea acestei activităţi, intreprinderea I.T.A.S. a preluat de la Consiliul Orăşenesc şi unele utilaje necesare întreţinerii străzilor, respectiv o autostropitoare şi sacale cu tracţiune animală. În această perioadă volumul deşeurilor transportate a crescut de la an la an, ajungând în 1944 la 24.000 mc de deşeuri colectate, transportate şi depozitate. În tot acest timp, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în afara cheltuielilor curente nu au fost evidenţiate cheltuieli de protecţia muncii sau în legătură cu echipamentele de lucru.

Salubrizarea postbelică

După încheierea celui de-al doilea război mondial, Secţia de salubritate a parcurs o nouă etapă istorică de dezvoltare, datorită numeroaselor acţiuni ce vizau restabilirea normală a colectării şi transportului gunoiului menajer şi stradal de pe raza oraşului Timişoara. Greutăţile nu i-au ocolit nici pe lucrătorii de la Salubritate, colectivul căutând să introducă mica mecanizare şi modernizarea utilajelor deja existente, precum şi autodotarea cu tipuri de utilaje noi, în funcţie de necesităţile populaţiei deservite. Au fost construite noi tipuri de căruţe (platforme) cu tracţiune animală şi hipovidanje pentru vidanjarea hasnalelor din zonele în care nu existau reţele de canalizare, fapt ce a determinat o uşurare a muncii angajaţilor din acest sector.

În perioada anilor 1941-1948, serviciul de Salubritate era dotat cu un număr redus de vehicole, printre care 24 căruţe de transport gunoi stradal, 18 căruţe pentru transport gunoi menajer, 6 platforme, 1 hipovidanjă, 1 hipomăturătoare şi un număr de 24 cai. În această perioadă, producţia exprimată în valori fizice a crescut de la 24.000 mc în 1944, la 28.000 mc în 1948, ceea ce reprezintă o creştere de 16,4%, în concordanţă strictă şi cu creşterea populaţiei, care a migrat înspre mediul urban, odată cu creşterea ofertei de locuri de muncă.

În acelaşi timp, din producţia anuală de 754.280 mc apă industrială a fost folosită pentru stropitul străzilor o cantitate de 86.750 mc, adică 11,53 %, ceea ce denotă un interes deosebit faţă de sănătatea populaţiei, corelată cu condiţiile de mediu specifice unui oraş de câmpie. Salubrizarea stradală a fost efectuată pe o lungime de 120,7 km de stradă măturată şi pe o suprafaţă de doar 95.700 mp de stradă stropită.

La 14 mai 1949, în baza Decretului nr. 199, I.T.A.S.-ul s-a desfiinţat şi a luat fiinţă Intreprinderea Comunală Oraş Timişoara (I.C.O.T.), având următoarele activităţi: alimentarea cu apă, canalizarea, salubritatea, băile publice, hornăritul şi transportul în comun cu tramvaie şi troleibuze, pe care le-a preluat de la I.E.T. - Intreprinderea Electromecanică Timişoara. La data transformării transportul deşeurilor stradale se efectua cu 2 tractoare şi 13 căruţe, amenajate pentru gunoi, iar a celui menajer cu 24 căruţe cu cai, pentru un număr de 5.784 imobile. Dezvoltarea numărului de locuinţe în Timişoara, care a atras şi creşterea corespunzătoare a populaţiei, a făcut ca activitatea de salubritate să cunoască şi ea o creştere din ce în ce mai mare, prin noi dotări şi diversificări ale prestaţiilor, atât în zonele de locuinţe, cât şi în cele industriale nou construite. Activitatea de bază a sectorului de salubritate din aceasta perioadă era curăţatul căilor publice, care s-a efectuat pe o suprafaţă de peste 329.000 mp, de două ori pe săptămână, folosindu-se în acest sens 120 muncitori, iar gunoiul stradal era transportat cu 2 tractoare cu remorci şi 13 căruţe cu 28 cai. Tot în această perioadă a fost realizat, prin autodotare, în atelierele proprii, prima automăturătoare mecanică.

În Timişoara s-au construit tot mai multe apartamente, iar activitatea de salubritate s-a extins pe întreaga vatră a oraşului, fapt care a necesitat şi o dotare superioară faţă de anii precedenţi, cu utilaje de mare capacitate, fiind introduse autogunoierele compactoare pentru colectarea deşeurilor menajere de la populaţie.

Dezvoltarea continuă a oraşului a determinat creşterea posibilităţilor de colectare şi transport a gunoiului menajer de la populaţie şi din industrie de pe întreaga vatră a municipiului Timişoara, fapt ce a condus la necesitatea asigurării unei baze tehnice de exploatare (utilaje), precum şi a unei baze corespunzătore de întreţinere şi reparaţii a mijloacelor de transport tot mai moderne. În felul acesta investiţiile au fost orientate atât înspre noi dotări, cât şi spre dezvoltarea celor existente prin asigurarea unei baze de întreţinere şi reparaţii, care a fost finalizată la sfârşitul anilor ‘70. Din fondurile de investiţii au fost achiziţionate mijloace de transport de mare capacitate, autocamioane tip SR şi ROMAN, precum şi autogunoiere, mărindu-se capacitatea de transport. O preocupare deosebită şi constantă viza optimizarea colectării şi a transportului deşeurilor menajere. Astfel, pe principiul containerizării şi paletizării, au fost introduse containerele de 2,0 mc în zonele sistematizate şi nou construite, precum Circumvalaţiunii, Calea Aradului, Calea Lipovei, Soarelui, Calea Girocului, Matei Basarab, iar în celelalte zone au fost introduse un număr corespunzător de bidoane. În anul 1985 deşeurile menajere de la populaţie se colectau de pe 700 străzi din Timişoara, volumul acestora cifrându-se la aproximativ 265.173 mc.

În vederea asigurării colectării şi transportului deşeurilor menajere şi a efectuării de prestaţii complementare activităţilor de gospodărie comunală, intreprinderea dispunea de utilajele necesare pe tipuri de colectare şi transport astfel: autocamioane cu Hiab - 57 buc, tractoare cu remorci - 10 buc, autocompactoare - 32 buc, buldozere - 4 buc, autovidanje - 9 buc, la acestea adăugându-se utilajele care deserveau activitatea proprie de gospodărie comunală (exploatare apă şi canal; horticultură; construcţii diverse pentru gospodărie comunală, etc.). Etapă ultimativă, absolut necesară în dezvoltarea urbanistică şi industrială a municipiului Timişoara, în urma creşterii cantităţilor de reziduri menajere, stradale şi industriale a fost necesară găsirea unei soluţii pentru neutralizarea şi valorificarea acestora. În acest scop a fost demarată acţiunea de construire a unui incinerator de deşeuri, care trebuia, în principiu, să aibă şi o eficinţă economică prin furnizarea de agent primar către Centrala de Termoficare a municipiului. Punerea acestuia în funcţiune a fost însă ulterioară momentului de aliniere la normele europene de protecţie a mediului, ceea ce a condus la închiderea lui.

Un nou început al salubrizării

În noile condiţii, în care practic piaţa internă a furnizorilor de utilaje specifice de gospodărie comunală, nu a mai fost interesată de fabricarea lor Regia de Salubritate Timişoara, înfiinţată în baza Hotărârii Consiliului Judeţean, nu a avut altă şansă decât apropierea de furnizorii externi de utilaje specifice, asociată cu dorinţa de a perpetua activitatea de bază.

Din acest deziderat, corelat cu oferta pieţei şi considerând absolut necesară alinierea la standardele europene, Primăria municipiului Timişoara, împreună cu Regia Autonomă de Salubritate, au stabilit un caiet de sarcini, iar în urma selecţiei de oferte a fost desemnat câştigător concernul german R.W.E., atât datorită activităţii complexe de gospodărie comunală pe care o desfăşura pe teritoriul Germaniei, cât şi datorită rezervelor deţinute pentru investiţii în ţările „foste comuniste“.

Din acel moment strategia RETIM Ecologic Service SA pentru salubrizarea municipiului Timişoara, înseamnă un nou mod de colectare a deşeurilor menajere, recuperarea materialelor refolosibile şi realizarea unui program de salubrizare stradală unitară a oraşului. Prin introducerea europubelelor colectarea se face la standarde europene.

Utilajele noi din dotare permit în prezent încheierea de contracte pentru diverse servicii de salubrizare. Societatea pune la dispoziţia cetăţenilor şi a agenţilor economici interesaţi recipienţi de precolectare şi mijloace de colectare şi transport adecvate. Autogunoierele şi automăturătoarele moderne sunt utilajele cu care RETIM Ecologic Service SA prestează servicii de salubrizare şi transport.

Protecţia mediului - deziderat european al salubrizării

Societatea pune un accent deosebit şi pe acţiunile de educaţie civică şi ecologică ale cetăţenilor şi mai ales a copiilor, în sensul respectării normelor europene ecologice de viaţă. În acest scop s-au editat broşuri, cărţi de colorat pentru copiii din învăţământul preşcolar şi şcolar şi au fost iniţiate o serie de acţiuni de promovare în mijloacele mass-media. De asemenea, RETIM Ecologic Service SA a organizat, împreună cu elevii de la şcolile din oraş şi cu unele organizaţii ecologice, acţiuni de curăţenie, a spaţiilor din incinta şcolilor şi a celor aflate în vecinătatea acestora, precum şi a unor zone ale oraşului. Totodată s-a iniţiat acţiunea de colectare a deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice, precum şi colectarea duală a deşeurilor. Societatea oferă în prezent şi servicii de colectare a deşeurilor rezultate din demolări ale construcţiilor, folosind containere speciale de 7 mc şi 22 mc.

Sloganul societăţii - „Doar împreună putem avea un oraş curat“ - este un impuls la colaborare şi la dezvoltarea conştiinţei populaţiei privind protejarea naturii.