"Doar împreună putem avea un oraş curat!"
Acasă > Despre Noi > Istorie RETIM
 

Istorie RETIM



Salubrizarea în sec. al XIX- lea

 

Timişoara se situa la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea printre oraşele industriale ale Transilvaniei, un centru comercial în plin avânt. Noi întreprinderi, ateliere meşteşugăreşti, apăreau într-un ritm accelerat. Astfel, numărul populaţiei creştea an de an. Extinderea, în spaţiul oraşului, a vieţii industriale, comerciale şi casnice reclama tot mai insistent găsirea unor mijloace adecvate pentru colectarea şi transportul gunoiului menajer, impunând în faţa edililor probleme ale căror soluţionare se cerea urgentată, cu atât mai mult cu cât mijloacele de transport a gunoiului menajer de până atunci s-au dovedit pe zi ce trecea tot mai nesatisfăcătoare.

Activitatea de salubrizare s-a desfăşurat în municipiul Timişoara încă de la începutul dezvoltării economice şi sociale a fostei cetăţi. În acele timpuri activitatea se efectua cu căruţaşi particulari, colectarea efectuându-se de două ori pe săptămână. Colectarea se realiza din bidoane sau găleţi care erau dotate obligatoriu cu capac, erau scoase la stradă şi golite în căruţă de către proprietari, la auzul semnalului sonor. Gunoiul stadal, care rezulta din măturatul trotuarelor şi al străzilor şi care cădea în sarcina proprietarilor, era transportat cu cărucioare de mână şi depozitat în amplasamente bine stabilite, de unde mai apoi era încărcat în căruţe şi transportat pentru depozitare. Pentru această activitate erau arondate un număr de 24 căruţe a căror activitate era achitată de către municipalitate din taxele colectate de la proprietari.

Prima jumătate a secolului XX

 

Ca unitate economică de sine stătătoare salubritatea s-a înfiinţat în anul 1911 funcţionând ca un serviciu comunal până în luna octombrie 1938, dată la care, în baza Legii pentru organizarea exploatărilor comunale din 7 mai 1938, a trecut în cadrul întreprinderii de exploatare comunala, odată cu hornăritul care se făcea de meseriaşi şi particulari.

Prima sursă bibliografică apare odată cu trecerea acestei activităţi la Primăria oraşului, în anul 1911, odată cu apariţia „Regulamentului de colectare şi transport al gunoiului menajer pe raza oraşului Timişoara“, care a fost supus aprobării Consiliului de conducere al Primăriei, în şedinţa din 27 februarie 1911. Acest regulament se referea la aria construită în zonele de locuinţe din Fabric, Iosefin şi Elisabetin, de unde gunoiul menajer se colecta şi transporta cel puţin la două zile. Prin gunoi menajer se înţelegea gunoiul rezultat din măturatul locuinţelor şi curţilor, cenuşă, rumeguş, etc. Gunoiul se păstra în mod obligatoriu sub capac şi era scos şi golit în căruţă la auzul semnalului sonor, ca şi până la apariţia regulamentului.

Taxa pentru transportul şi colectarea gunoiului menajer se aplica tuturor cetăţenilor din raza oraşului, indiferent dacă gunoiul se transporta cu mijloace proprii, iar aceasta a fost stabilită la nivelul de 0,5% din venitul chiriei brute. Taxele pentru gunoi au fost percepute de la proprietarii de imobil de către Secţia financiară a oraşului şi vărsate sub formă de taxe comunale, iar proprietarii de imobile încasau bani de la chiriaşi.

Odată cu introducerea Regulamentului mai sus amintit s-a asigurat colectarea şi transportul gunoiului menajer de la 5.530 case, iar transportul se efectua cu un parc redus de mijloace de transport hipo şi anume 15 căruţe. Anual se colecta şi transporta la rampele de gunoi o cantitate de cca. 15.000 mc gunoi menajer. Tot în această perioadă activitatea de salubritate, pe lângă colectarea şi transportul gunoiului menajer, s-a extins preluând măturatul şi stropitul străzilor de pe raza oraşului.

La 7 mai 1938 a apărut Legea pentru organizarea exploatării comunale în baza căreia, prin cedare de atribuţii ale Consiliului Orăşenesc, s-au înfiinţat în Timişoara 3 regii publice comerciale: Întreprinderea Electromecanică Timişoara, Stabilimente Economice Timişoara şi Întreprinderea pentru Alimentarea cu Apă, Canalizare, Hornărit şi Salubritate (I.T.A.S.).

Întreprinderea pentru alimentarea cu apă, canalizare, hornărit şi salubritate, pe scurt I.T.A.S., avea următoarele secţii: Secţia de distribuţie a apei potabile, cu o uzină de apă potabilă şi una industrială şi cu reţelele aferente; Secţia de canal, cu întreaga reţea din oraş şi cu staţia de pompare de lângă Podul Modoş, şi Secţia de salubritate, care se preocupa de întreţinerea curăţeniei în oraş şi de transportul gunoiului menajer, la acesta din urmă trecând cu începere din anul 1941 şi activitatea de măturat, curăţat şi stropit a stăzilor. Odată cu preluarea acestei activităţi, întreprinderea I.T.A.S. a preluat de la Consiliul Orăşenesc şi unele utilaje necesare întreţinerii străzilor. Astfel a preluat o autostropitoare, precum şi sacale cu tracţiune animală. Din activitatea I.T.A.S., la înfiinţare, cantitatea de deşeuri colectată, transportată şi depozitată provenită din deşeurile menajere era de 17,0 mii mc anual.

În această perioadă volumul deşeurilor transportate s-a majorat de la an la an, ajungând în 1944 la 24 mii mc deşeuri colectate, transportate şi depozitate.

Menţionăm că în toată această perioadă, până la sfârţitul celui de al doilea război mondial, în afara cheltuielilor curente nu au fost evidenţiate cheltuieli de protecţia muncii sau în legătură echipamentele de lucru.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, salariaţii secţiei de Salubritate au parcurs şi această etapă istorică de dezvoltare, iniţiind numeroase acţiuni ce vizau restabilirea normală a colectării şi transportului gunoiului menajer şi stradal de pe raza oraşului Timişoara.

Greutăţile nu i-au ocolit nici pe lucrătorii de la Salubritate, colectivul căutând să introducă mica mecanizare şi modernizare a utilajelor deja existente sau autodotarea cu tipuri de utilaje noi, în funcţie de necesităţile populaţiei deservite. Astfel au fost construite noi tipuri de căruţe (platforme) cu tracţiune animală şi hipovidanje pentru vidanjarea hasnalelor de la populaţia oraşului din zonele în care nu existau reţele de canalizare, prin care s-a căutat să se uşureze munca muncitorilor angajaţi în acest sector.

În perioada anilor 1941-1948, serviciul de Salubritate a fost dotat cu un număr redus de vehicole printre care 24 căruţe de transport gunoi stradal, 18 căruţe pentru transport gunoi menajer, 6 platforme, 1 hipovidanjeză, 1 hipomăturătoare şi un număr de 24 cai.

În această perioadă, producţia exprimată în valori fizice a crescut de la 24,0 mii mc în 1944, la 28,0 mii mc în anul 1948, ceea ce reprezintă o creştere de 16,4%, în concordanţă strictă cu creşterea populaţiei care a migrat înspre mediul urban, odată cu creşterea ofertei de locuri de muncă.

Tot în această perioadă, din producţia anuală de 754.280 mc apă industrială, a fost folosită pentru stropitul străzilor o cantitate de 86.750, adică 11,53 %, ceea ce denotă un interes deosebit faţă de sănătatea populaţiei, corelată cu condiţiile de mediu specifice unui oraş de câmpie. În această perioadă salubrizarea stadală a fost efectuată pe o lungime de 120,7 km de stradă măturată şi pe o suprafaţă de doar 95.700 mp stradă stropită.

A doua jumătate a secolului XX

 

La 14 mai 1949, în baza Decretului nr. 199, I.T.A.S.-ul se desfiinţează şi ia fiinţă Întreprinderea Comunală Oraş Timişoara (I.C.O.T.), având următoarele activităţi: alimentarea cu apă, canalizarea, salubritatea, băile publice, hornăritul şi transportul în comun cu tramvaiele şi troleibuzele, pe care le preia de la I.E.T. – Întreprinderea Electromecanică Timişoara. La data transformării transportul deşeurilor stradale se efectua cu 2 tractoare şi 13 căruţe amenajate pentru gunoi, iar a celui menajer cu 24 căruţe cu cai la un număr de 5.784 imobile. Odată cu dezvoltarea numărului de locuinţe în oraşul Timişoara, care a atras şi creşterea corespunzătoare a populaţiei, activitatea de salubritate a cunoscut şi ea o creştere din ce în ce mai mare prin noi dotări şi diversificări ale prestaţiilor în zonele de locuinţe şi industriale noi construite. Activitatea de bază a sectorului de salubritate în această perioadă era curăţatul căilor publice, care s-a efectuat pe o suprafaţă de peste 329 mii mp de două ori pe săptămână, folosindu-se în acest sens 120 muncitori, iar gunoiul stradal a fost transportat cu 2 tractoare cu remorci şi 13 căruţe cu 28 cai. Tot în această perioadă a fost realizat în ateleriele proprii primul automăturător mecanic.

În această perioadă în Timişoara s-au construit foarte multe apartamente, iar activitatea din sectorul de salubritate s-a extins pe întreaga vatră a oraşului Timişoara, fapt care a necesitat o dotare superioară faţă de anii precedenţi, cu utilaje de mare capacitate. Astfel au fost introduse autogunoierele compactoare, pentru colectarea deşeurilor menajere de la populaţie.

Creşterea posibilităţilor de colectare, precum şi transportul gunoiului menajer de la populaţie şi industrie de pe întrega vatră a municipiului Timişoara au determinat asigurarea unei baze tehnice de exploatare (utilaje), precum şi a unei baze corespunzătoare de întreţinere şi reparaţii a mijloacelor de transport tot mai moderne. În felul acesta investiţiile au fost orientate atât înspre noi dotări, cât şi pentru dezvoltarea celor existente prin asigurarea unei baze de întreţinere şi reparaţii care a fost finalizată la finele anilor 1970.

Astfel, au fost procurate din fondurile de investiţii mijloace de transport de mare capacitate cu autocamioane tip SR şi ROMAN, precum şi autogunoiere, fapt ce a condus la creşterea capacităţii de transport. În această perioadă o preocupare deosebită şi constantă a fost depusă a fost în vederea optimizării colectării şi transportului deşeurilor menajere.

Astfel, pe principiul containerizării şi paletizării au fost introduse containerele de 2,0 mc capacitate de depozitare, în zonele sistematizate şi noi construite, precum Circumvalaţiunii, Aradului, Lipovei, Soarelui, Calea Girocului, Matei Basarab, iar în celelalte zone au fost introduse un număr corespunzător de bidoane.

Menţionăm că în anul 1985 deşeurile menajere de la populaţie se colectau de pe 700 străzi din municipiul Timişoara, volumul acestora cifrându-se la circa 265.173 mc.

În vederea asigurării colectării şi transportului deşeurilor menajere şi a efectuării de prestaţii complementare activităţilor de gospodărie comunală, întreprinderea dispunea de utilaje necesare pe tipuri de colectare şi transport astfel:

  • autocamioane cu Hiab 57 buc.
  • tractoare cu remorci 10 buc.
  • autocompactoare 32 buc.
  • buldozere 4 buc.
  • autovidanje 9 buc.

la acestea adăugându-se utilajele care deserveau activitatea proprie de gospodărie comunală (exploatare apă şi canal; horticultură; construcţii diverse pentru gospodărie comunală, etc.).

Ca şi o etapă ultimativă, absolut necesară în dezvoltarea urbanistică şi industrială a municipiului Timişoara, în urma creşterii cantităţilor de reziduuri menajere, stradale şi industriale, a fost necesară găsirea unei soluţii pentru neutralizarea şi valorificarea acestora. În acest scop a fost demarată construirea unui incinerator de deşeuri, care trebuia, în principiu, să aibă şi eficinţă economică prin furnizarea de agent primar către Centrala de Termoficare a Municipiului, punerea lui în funcţiune fiind ulterioară momentului de aliniere la normele europene de protecţie a mediului.

În noile condiţii, în care practic piaţa internă a furnizorilor de utilaje specifice de gospodărie comunală, nu a mai fost interesată de fabricarea acestora REGIA DE SALUBRITATE TIMIŞOARA, înfiinţată în baza Hotărârii Consiliului Judeţean, nu a avut altă şansă decât apropierea de furnizorii nontipici de utilaje specifice, asociată cu dorinţa de a perpetua activitatea de bază.

Din acest deziderat, corelat cu oferta pieţei şi considerând absolut necesară alinierea la standardele europene, Primăria municipiului Timişoara, împreună cu Regia Autonomă de Salubritate, au stabilit un caiet de sarcini, iar în urma selecţiei de oferte a fost desemnat câştigător concernul german R.W.E. datorită activităţii complexe de gospodărie comunală, pe care o avea pe teritoriul Germaniei şi a rezervelor deţinute pentru investiţii în ţările Europei de est.

Începe epoca modernă a salubrizării

 

În februarie 1997, în urma analizei ofertelor primite, s-a semnat protocolul de constituire a societăţii româno-germane RETIM ECOLOGIC SERVICE SA. Partea română, reprezentată de Consiliul Local al Primăriei Timişoara, aduce la capitalul social subscris patrimoniul Regiei Autonome de Salubritate, iar partea germană vine cu utilaje de salubrizare şi un important aport bănesc.

Din acest moment strategia RETIM Ecologic Service SA pentru salubrizarea oraşului Timişoara, înseamnă un nou mod de colectare a deşeurilor menajere, recuperarea materialelor refolosibile şi realizarea unui program de salubrizare stradală unitară a oraşului. Prin introducerea europubelelor, noul sistem de colectare se face la standarde europene.

Nivelul de performanţă al utilajelelor din dotare au permis încheierea de contracte pentru diverse servicii de salubrizare, în oricare dintre zonele de interes, ajungând la nivelul primelor patru luni ale anului 2004 ca societatea să deservească, în gama de servicii pe care le prestează, un număr de peste 1,0 mil. locuitori. Astfel, la acest moment, RETIM Ecologic Service SA deserveşte populatia din municipiul Timişoara şi localităţile periurbane, majoritatea localităților de pe traseul Timișoara – Făget excluzând municipiul Lugoj și orasul Recaș, municipiul Brad şi localităţile limitrofe acestuia, până la limita cu judeţul Arad, oraşul Geoagiu şi localităţile de pe malul văii Mureşului (exceptând municipiul Orăştie şi municipiul Deva), şi punctele de lucru de la Jimbolia și Filiași.
Venind permanent în întâmpinarea cerinţelor clienţilor, existenţi sau potenţiali, societatea pune la dispoziţia persoanelor fizice sau juridice interesate o paletă diversificată de prestaţii, recipienţi de precolectare şi mijloace de colectare şi transport adecvate.

Autogunoierele, automăturătoarele, sistemele ALL-IN-ONE, Abrolkieeper-ele, presocontainerele de 22 mc, recipientele de precolectare pentru populaţie, agenţi economici, pentru deșeuri reciclabile şi nu în ultimă instanţă utilajele de încărcat şi tractoarele cu remorcă. Sunt utilaje cu ajutorul cărora RETIM Ecologic Service prestează servicii de salubrizare şi transport, atât pe raza imediată învecinată sediului social, cât şi pe teritoriul judeţelor Hunedoara şi Dolj.

În contextul activităţii strâns legate de gospodăria comunală, precum şi de activitatea curentă RETIM Ecologic Service SA a abordat noi domenii de activitate, dotându-se special acestui scop cu utilaje specifice serviciilor de iarnă.

RETIM Ecologic Service pune, deasemenea, un accent deosebit pe acţiunile de educaţie civică şi ecologică a cetăţenilor oraşului şi mai ales a copiilor, în sensul respectării normelor ecologice de viaţă. Pentru aceasta s-au editat broşuri, cărţi pentru copiii din învăţământul preşcolar şi şcolar şi au fost folosite toate mijloacele mass-media locale. Tot în acest scop, RETIM Ecologic Service a organizat împreună cu elevii de la şcolile din oraş acţiuni de curăţenie a spaţiilor din incinta şcolilor şi a celor aflate în vecinătatea acestora. Sloganul societăţii – „Doar împreună putem avea un oraş curat“ – este un impuls la colaborare şi dezvoltarea conştiinţei populaţiei privind protejarea naturii.

Dealtfel, devansând cu mult alte localităţi în ceea ce priveşte acţiunile de curăţenie generală, RETIM Ecologic Service organizează câte două asemenea acţiuni de curăţenie în fiecare an. În parteneriat cu Primăria municipiului Timişoara, începând cu anul 1993, se organizează două etape, denumite generic „curăţenia de primăvară“, respectiv „curăţenia de toamnă“. Astfel de activităţi, educaţie-reacţie, corelate cu o logistică mediatică corespunzătoare, va aduce comunitatea locală în situaţia în care legislaţia de mediu va fi respectată în totalitate.

Începând cu anul 1997 activitatea societăţii cu capital privat s-a îmbunătăţit permanent, obţinând în mod constant locul I pe judeţ la activitatea „Servicii Sociale – întreprinderi mari“ (peste 250 angajaţi), atât datorită realizărilor, ca urmare a aportului în natură al partenerelui german, cât şi extinderea activităţii pe alte pieţe în afara judeţului Timiş.

Toate aceste realizări, precum şi cerinţele legislaţiei române şi ale economiei de piaţă la nivelul U.E. în domeniul în care activăm, ne-au condus la implementarea în cadrul organizaţiei a sistemului integrat de management: calitate – mediu (I.S.O. 9001; 14001; 18001).

Exclusiv din acest motiv, necesitatea, oportunitatea, precum şi calculul tehnico-economic al distrugerii sub orice formă a deşeurillor colectate de pe vatra municipiului Timişoara ne-au condus la soluţia unei depozitări ecologice zonale, soluţie agreată de către UE, bănci co-finanţatoare, precum şi de către comunităţile locale.

Recunoşterea statutului de organizaţie care se conformează cerinţelor standadelor U.E. ne-a fost certificată de către organisme cu recunoaştere internaţională, fapt ce denotă un limbaj şi o metodologie comună în abordarea segmentului de activitate deservit.