"Doar împreună putem avea un oraş curat!"
Acasă > Ne implicăm > Despre ecologie
 

Despre ecologie



Termenul de ecologie s-a impus în atenţia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa Centrală şi de Est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social, precum celebrele maree negre ori accidente nucleare, în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986), au zguduit din inerţie opinia publică şi au introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului şi a comunităţilor. Se redescoperea astfel un concept şi un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de naştere 1866, pe când acesta funcţiona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa menţiune cu valoare de certificat de naştere se regăseşte într-o notă din lucrarea “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “…sekologie… ştiinţa economiei, modului de viaţă, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.”

Definiţia sa, cuprinsă în aceeaşi lucrare, care a lansat termenul şi conform căruia “Prin ecologie înţelegem totalitatea ştiinţelor relaţiilor organismului cu mediul, în sens larg toate condiţiile de existenţă”, constituie şi în prezent fundamentul definiţiilor acestei ramuri a biologiei.

Născută ca o ramură a biologiei, nimeni nu prevestea ecologiei un strălucit viitor social. Dar, treptat, implicaţiile sale s-au diversificat, amplificat şi complicat. Studiind echilibrele naturale ecologiştii au prevăzut degradarea lor treptată. După câteva decenii, dezvoltarea societăţilor industriale a modificat profund mediul planetar. Apariţia şi amplificarea poluărilor, dispariţia unor specii, afirmarea problemelor globale, ş.a., au fost semnele evidente ale unei crize ecologice profunde.

Concluzia, relevată tot de ecologie, este şi ea fundamentală: omul nu poate să acţioneze la nesfârşit asupra mediului său fără a pune în discuţie ruperea absolută a echilibrelor ecologice esenţiale. Pe această cale s-a impus o altă noţiune-problemă cheie a lumii contemporane: protecţia mediului.

Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină ştiinţifică la cel de problemă a conştiinţei comune, naţională şi internaţională, cu expresii corespunzătoare la nivelul teoriei şi acţiunii militante, reprezintă una din marile cuceriri ale secolului XX.

Primele dovezi ale reciclării datează din 400 Î.H., când cenuşa, uneltele agricole şi obiectele ceramice erau prelucrate şi refolosite.

  • Austria este ţara care reciclează cea mai mare cantitate de deşeuri, 60% din totalul acestora este prelucrată şi refolosită.
  • Reciclarea este reglementată prin lege în Japonia şi e general acceptată de toţi locuitorii.
  • Cea mai mare cantitate de deșeuri pe cap de locuitor este înregistrată în SUA: peste 2 kg pe zi.
  • O cutie de aluminiu reciclată asigură energie cât pentru o oră de funcţionare a televizorului. 350.000 de cutii din aluminiu sunt produse în fiecare minut în toată lumea.
  • Dacă toate ziarele ar fi reciclate, am salva 250.000.000 de copaci în fiecare an.
  • Un recipient din sticlă se descompune în natură în peste 4.000 de ani.
  • Un singur litru de ulei de motor poate contamina peste 2.000.000 de litri de apă.
  • Cel mai ridicat punct din Ohio este Muntele Rumpke, ce măsoară aproape 320 metri şi este un munte de gunoaie.
  • Prima casă din PET-uri umplute cu lut a fost construită în America Centrală. Familia a utilizat 8.000 de PET-uri, iar arhitecţii au dat asigurări că locuinţa este mai eficientă din punct de vedere energetic decât dacă ar fi fost construită din cărămizi din argilă.
  • La Timișoara s-a inaugurat pe 23 iulie 2014 cel mai mare pod de PET-uri din lume, la care au fost utilizate aproximativ 105.000 de PET-uri de diverse capacități. El a permis traversarea canalului Bega timp de trei săptămâni de către peste 200.000 de oameni.